PSALMUL 9
Pentru sfârşit: un psalm al lui David cu privire la cele ascunse ale Fiului.
1. Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea,
spune-voi toate minunile Tale;
2. mă voi veseli şi mă voi bucura de Tine,
cânta-voi numele Tău, Preaînalte!
3. Când se vor întoarce vrăjmaşii mei,
slăbi-vor şi vor pieri de dinaintea feţei Tale,
4. că Tu mi-ai făcut mie judecata şi dreptatea,
şezut-ai pe scaun, Tu, Cel ce judeci după dreptate.
5. Tu i-ai mustrat pe păgâni şi pierit-au necredincioşii;
stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului;
6. vrăjmaşul a fost pân’ la urmă lipsit de sabie, iar cetăţile lui le-ai surpat;
pierit-a pomenirea lui cu răsunet.
7. Dar Domnul rămâne în veac,
întru judecată Şi-a pregătit scaunul
8. şi lumea o va judeca întru dreptate,
după îndreptar va judeca popoarele.
9. Şi S-a făcut Domnul scăpare sărmanului,
ajutor la vreme de necaz.
10. Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău,
că nu i-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!
11. Cântaţi-I Domnului Celui ce locuieşte în Sion,
faptele Lui vestiţi-le întru neamuri.
12. Că Cel ce le caută sângele Şi-a adus aminte de ei,
n’a uitat strigarea săracilor.
13. Miluieşte-mă, Doamne, vezi-mi înjosirea din partea duşmanilor mei,
Tu, Cel ce mă înalţi din porţile morţii,
14. ca să vestesc toate laudele Tale
în porţile fiicei Sionului;
veseli-mă-voi de mântuirea Ta!
15. Căzut-au păgâniic în groapa pe care-au făcut-o;
în cursa aceasta pe care au ascuns-o s’a prins piciorul lor.
16. Cunoscut e Domnul când face judecată,
pe păcătos îl prinde în faptele mâinilor lui.
17. În iad întoarcă-se păcătoşii,
toate neamurile care-L uită pe Dumnezeu!
18. Că nu până’n sfârşit va fi uitat sărmanul,
răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
19. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul,
păgânii să fie judecaţi în faţa Ta;
20. pune, Doamne, legiuitor peste ei,
ca să cunoască păgânii că oameni sunt.
21. De ce, Doamne, stai Tu departe?
De ce ne treci cu vederea la vreme de necaz?
22. Când se trufeşte necredinciosul, săracul se aţâţă;
ei se prind în sfaturile pe care le ticluiesc.
23. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului său,
iar nedreptul pe sine se blagosloveşte.
24. Păcătosul Îl întărâtă pe Domnul;
Acesta nu-l va căuta după mulţimea mâniei Sale:
în faţa lui nu este Dumnezeu.
25. Spurcate sunt căile lui în toată vremea.
De la faţa lui lepădate sunt judecăţile Tale,
[el crede] că peste toţi duşmanii lui va stăpâni;
26. că a zis în inima lui: „Nu mă voi clătina,
nu-mi va fi mie rău cât va fi lumea.”
27. Gura lui e plină de blestem, de amăreală şi vicleşug;
sub limba lui, osteneală şi durere.
28. Cu cei bogaţi el stă la pândă într’ascuns
ca să-l ucidă pe cel nevinovat,
ochii lui stau ţintă spre cel sărac;
29. din ascunziş pândeşte ca leul din culcuşul său,
pândeşte ca să-l apuce pe cel sărac,
pe sărac îl pândeşte ca să-l tragă la el.
30. În laţul său se va smeri,
se va pleca şi va cădea când îl va stăpâni pe cel sărman.
31. Că a zis în inima lui: „Dumnezeu a uitat,
Şi-a întors faţa, ca pân’ la urmă să nu mă vadă…”.
32. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta,
nu-i uita pe săracii Tăi până în sfârşit!
33. De ce L-a întărâtat necredinciosul pe Dumnezeu?
Pentru că a zis în inima lui: „Nu, El nu va cerceta!…”.
34. Vezi, pentru că Tu înţelegi ca osteneala şi mânia
să le iei în mâinile Tale;
că Ţie Ţi s’a încredinţat sărmanul,
orfanului Tu i-ai fost ajutor.
35. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău;
păcatul său va fi căutat şi nu se va afla.
36. Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului,
voi, păgânilor, pieriţi din pământul Său!
37. Dorinţa sărmanilor ai auzit-o, Doamne,
auzul Tău a luat aminte la râvna inimii lor
38. spre judecarea orfanului şi sărmanului,
ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.
Slavă…
PSALMUL 10
Al lui David
1. În Domnul am nădăjduit. Cum veți zice sufletului meu: «Mută‑te în munți, ca o pasăre?».
2. Că iată, păcătoșii au încordat arcul, au gătit săgeți în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepți la inimă.
3. Că au surpat ceea ce ai așezat; dar dreptul ce a făcut?
4. Domnul este în locașul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
5. Domnul cercetează pe cel drept și pe cel necredincios; iar pe cel ce iubește nedreptatea îl urăște sufletul Său.
6. Va ploua peste păcătoși lațuri, foc și pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor.
7. Că drept este Domnul și dreptatea a iubit și fața Lui spre cel drept privește.
PSALMUL 11
Al lui David
1. Mântuiește‑mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s‑a împuținat adevărul de la fiii oamenilor.
2. Deșertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă, și în inimă rele au grăit.
3. Pierde‑va Domnul toate buzele cele viclene și limba cea plină de mândrie.
4. Pe cei ce au zis: «Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?».
5. Pentru necazul săracilor și suspinul nenorociților, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea și le voi vorbi pe față.
6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curățat de pământ, curățat de șapte ori.
7. Tu, Doamne, ne vei păzi și ne vei feri de neamul acesta în veac.
8. Căci atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni.
PSALMUL 12
Al lui David
1. Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârșit? Până când vei întoarce fața Ta de la mine?
2. Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua și noaptea?
3. Până când se va înălța vrăjmașul meu împotriva mea?
4. Caută, auzi‑mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte,
5. Ca nu cumva să zică vrăjmașul meu: «Întăritu‑m‑am asupra lui». Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina.
6. Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura‑se‑va inima mea de mântuirea Ta; cânta‑voi Domnului, Celui ce mi‑a făcut mie bine, și voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.
PSALMUL 13
Al lui David
1. Zis‑a cel nebun în inima sa: «Nu este Dumnezeu!». Stricatu‑s‑au oamenii și urâți s‑au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege sau cel ce caută pe Dumnezeu.
3. Toți s‑au abătut, împreună netrebnici s‑au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
4. Oare, nu se vor înțelepți toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L‑au chemat.
5. Acolo s‑au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepților.
6. Săracul nădăjduiește în Domnul și voi ați râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel?
7. Dar când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucura‑se‑va Iacov și se va veseli Israel.
Slavă…
PSALMUL 14
Al lui David
1. Doamne, cine va locui în locașul Tău și cine se va sălășlui în muntele cel sfânt al Tău?
2. Cel ce umblă fără prihană și face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa,
3. Cel ce n‑a viclenit cu limba, nici n‑a făcut rău împotriva vecinului său și ocară n‑a rostit împotriva aproapelui său.
4. Defăimat să fie înaintea Lui cel ce viclenește, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăvește; cel ce se jură aproapelui său și nu se leapădă,
5. Argintul său nu l‑a dat cu camătă și daruri împotriva celor nevinovați n‑a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac.
PSALMUL 15
Al lui David
1. Păzește‑mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.
2. Zis‑am Domnului: «Domnul meu ești Tu, că bunătățile mele nu‑Ți trebuie».
3. Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.
4. Înmulțitu‑s‑au slăbiciunile celor ce aleargă după alți dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.
5. Domnul este partea moștenirii mele și a paharului meu. Tu ești Cel care îmi așezi mie iarăși moștenirea mea.
6. Sorții mi‑au căzut între cei puternici, că moștenirea mea este puternică.
7. Binecuvânta‑voi pe Domnul, Cel ce m‑a înțelepțit; la aceasta și noaptea mă îndeamnă inima mea.
8. Văzut‑am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de‑a dreapta mea este ca să nu mă clatin.
9. Pentru aceasta s‑a veselit inima mea și s‑a bucurat limba mea, dar încă și trupul meu va sălășlui întru nădejde.
10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
11. Cunoscute mi‑ai făcut căile vieții; umplea-mă‑vei de veselie cu fața Ta, și la dreapta Ta de frumuseți veșnice mă vei sătura.
PSALMUL 16
O rugăciune a lui David
1. Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie.
2. De la fața Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte.
3. Cercetat‑ai inima mea, noaptea ai cercetat‑o; cu foc m‑ai lămurit, dar nu s‑a aflat întru mine nedreptate.
4. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omenești, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.
5. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu șovăie pașii mei.
6. Eu am strigat, că m‑ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine și auzi cuvintele mele.
7. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuiești pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale.
8. Păzește‑mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă‑mă
9. De fața necredincioșilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmașii mei sufletul meu l‑au cuprins;
10. Cu grăsime inima lor și‑au încuiat, gura lor a grăit mândrie.
11. Izgonindu‑mă, acum m‑au înconjurat; ochii lor și‑au ațintit ca să mă plece la pământ.
12. Apucatu‑m‑au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuiește în ascunzișuri.
13. Scoală‑Te, Doamne, întâmpină‑i pe ei și împiedică‑i! Izbăvește sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta.
14. Doamne, desparte‑mă de oamenii acestei lumi, ce‑și iau partea în viață, căci s‑a umplut pântecele lor de bunătățile Tale; săturatu‑s‑au fiii lor și au lăsat rămășițele pruncilor.
15. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feței Tale, sătura‑mă‑voi când se va arăta slava Ta.
Slavă…
DUPĂ A DOUA CATISMĂ
Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…
Apoi troparele, glasul al 2‑lea:
Eu sunt, Doamne, pomul cel neroditor, care nici o roadă de pocăință nu aduc și mă tem de tăiere, și de focul cel nestins mă înfricoșez. Pentru aceea mă rog Ție: mai înainte de împrejurarea aceea, întoarce‑mă și mă mântuiește!
Ca valurile mării s‑au ridicat asupra mea fărădelegile mele și ca o corabie pe luciul mării mă înviforez de mulțimea greșelilor: Tu, Doamne, îndreptează‑mă prin pocăință la limanul cel lin și mă mântuiește!
Slavă…
Miluiește‑mă! a zis David. Și eu strig către Tine: greșit‑am, Mântuitorule: ci, ștergându‑mi păcatele prin pocăință, miluiește‑mă!
Și acum…
Mijlocitoarea cea fierbinte a creștinilor, roagă pe Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu, să ne izbăvească de toată răutatea și necazul vrăjmașului și să ne dea iertare de cele ce am greșit, pentru îndurările cele milostive, cu rugăciunile tale, Maică Fecioară!
Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:
Stăpâne întru tot puternice, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, al Unuia‑Născut Fiului Tău, dă‑mi trup neîntinat, inimă curată, minte trează, cunoștință nerătăcită și venirea Duhului Sfânt, spre câștigarea și încredințarea adevărului celui întru Hristosul Tău, cu Care Ți se cuvine slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Duhul Sfânt. Amin.
